1. Coroziune la stres: fitingurile din oțel inoxidabil produc coroziune la stres în mediul mediu corosiv care conține oxigen și ioni de clorură. Proporția eșecurilor la coroziune la tensiune este de aproximativ 45%.
Măsuri de protecție obișnuite: Materialele de selecție rezonabilă și rezistente la coroziune la stres includ în principal oțel austenitic crom-nichel de înaltă puritate, oțel austenitic crom-nichel cu conținut ridicat de siliciu, oțel feritic cu conținut ridicat de crom și oțel cu două faze feritic-austenitic. Dintre acestea, oțelul bifazic ferită-austenită are cea mai bună rezistență la coroziune prin stres. Controlul tensiunii: În timpul asamblarii, încercați să reduceți concentrația de tensiuni și să faceți ca piesa în contact cu mediul să aibă efortul rezidual minim, să preveniți loviturile și zgârieturile și să respectați cu strictețe specificațiile procesului de sudare.
Respectați cu strictețe procedurile de operare: controlați cu strictețe indicatorii de proces, cum ar fi compoziția materiei prime, debitul, temperatura medie, presiunea și valoarea pH-ului. Adăugați inhibitor de coroziune în intervalul permis de condițiile de proces. Când fitingurile din oțel inoxidabil crom-nichel sunt utilizate în clorură de oxigen dizolvată, fracția de masă a oxigenului trebuie redusă la sub 1. 0×10 - 6 . Practica a dovedit că în apă care conține 500. 0 × 10 - 6 fracție de masă de ioni de clorură, este necesar doar să adăugați un amestec de nitrat cu o fracție de masă de 150. 0 × 10 - 6 și sulfit de sodiu cu o fracție de masă de 0 . 5 × 10 - 6 , Puteți obține rezultate bune.
2. Defecțiunea coroziunii pitting și măsuri preventive
Coroziunea orificiilor mici este în general ușor să apară în mediile statice. Gropile de coroziune se dezvoltă de obicei de-a lungul direcției gravitației sau a direcției transversale, iar odată ce coroziunea se formează, aceasta va accelera automat până la adâncime. , Filmul de oxid de pe suprafața fitingurilor din oțel inoxidabil este dizolvat în soluția apoasă care conține ioni de clorură. Ca rezultat, pe metalul de bază se formează gropi mici de coroziune cu o dimensiune a porilor de 20 μm până la 30 μm. Aceste mici gropi de coroziune sunt nuclee de pitting. Atâta timp cât mediul conține o anumită cantitate de ioni de clorură, nucleele de coroziune se pot dezvolta în gropi de coroziune.